E ca în Caragiale!Parol!

“Iată haitele catilinare de politicieni …, de diplomaţi de mahala, de vânători de slujbe şi de mici gheşeftari: avocăţei lătrători, samsaraşi dibaci, toate lichelele şi drojdiile sociale, tinzând să suie sus, cât mai sus, – distincţie fără merit, avere fără muncă, pofte fără saţiu – roade minunate ale unei şcoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile şi toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăţie, urmând meritul şi talentul deosebit ca pe nişte vrăjmaşi de moarte.Aşa sunt toţi, câtă vreme soarta îi ţine jos, în masa cea mare, cufundaţi în valurile neastâmpărate ale semenilor lor.Dar când norocul, voind să tachineze pe ceilalţi, ridică pe unul sus, încununându-i agitaţiile neomenoase cu un succes de avere şi de situaţie, atunci e un spectacol, care mă umple pe mine de respect şi de stimă … Iată-l pe mititelul veninos şi ridicol, care se sbătea, ieri, în noroiu, cât e de mare acuma, cât e de arătos şi de senin. Iată-l, cu ce bravură încalecă milionul! Priveşte emfaza desgustătoare a parvenitului! Vezi ce indiferenţă crudă pentru suferinţele semenilor şi tovarăşilor lui de adineaori! Vezi această mândră lipsă de liberalitate, de generozitate, de orice avânt nobil. El n’are înţelegere, ba simte chiar repulsiune, pentru tot ce e frumos, pentru tot ce face mulţumire umană, fără imediată utilitate practică. Stropeşte cu noroiu şi pe mamă-sa. Nesăturat cu milioane, e’n stare să-şi mânjească mâinile în gheşefturi spurcate. Credinţă, talent, merit, onoare, sentiment? – Ţi le cumpăr pe toate – am cu ce! Fraternitate? – gheşeft şi chiverniseală! Egalitate? – impertinenţă faţă cu distincţiunea, cu meritul şi cu talentul! Libertate? – bani, insultă şi reteveiu! “…