In memoriam “Leul Ardealului”

Un impresionant om de cultură, teolog, scriitor, slujitor al Bisericii, luptător anti-comunist şi mărturisitor în temniţele comuniste, o adevărată valoare şi o personalitate a României, IPS Bartolomeu Anania (1921-2011)

Mai multe video pe:http://bartolomeuanania.blogspot.com/

Bartolomeu Anania despre Rosia Montana: Ne batem joc de pamant. Totul se otraveste de sus, pana jos. Apel catre politicieni pentru a salva ROSIA MONTANA!

“Cred in scanteia divina a omului si in capacitatea lui de a infrange raul din lume, cred in frumusetea, bunatatea si adevarul sau, in putinta lui de a se depasi pana la jertfa si sfintenie, cred in libertatea, in forta creatoare, in iubirea, lacrima si bucuriile lui. Cred in vigoarea si trainicia neamului meu, in ascendentul sau spiritual asupra istoriei, cred intr-o pace finala a omenirii. Mai cred in omenia lui Dumnezeu si in talentul greierilor de a-mi inspira duiosii natale”.

“Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie. De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare. Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”,i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi întradevăr fericit”

“Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut. Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.

“Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie”- Bartolomeu Anania

Sursa http://bartolomeuanania.blogspot.com/

“Se împlineşte un an de când Mitropolitul nostru Bartolomeu Anania s-a mutat în eternitate. Cu multă nostalgie, dragoste şi recunoştinţă ne gândim la el. Ne gândim şi este greu să alegem dintre darurile primite de la Dumnezeu pe cel mai mare.
A fost un om de cultură, teolog, scriitor, slujitor al Bisericii, luptător împotriva sistemului comunist totalitar, mărturisitor în temniţele acestui sistem şi câte alte daruri n-a avut.
Cred însă că la temelia tuturor acestor daruri a stat o credinţă puternică. O credinţă pe care trebuie să i-o urmăm.
În cele mai critice momente, această credinţă îl făcea ferm şi era de neîndoit. Când apăra o cauză, o apăra până la capăt, cu orice risc.
Şi-n faţa „marii treceri” această credinţă îi dădea seninătate. Când, în preajma sărbătorilor de iarnă ale anului 2010, ne sfătuiam cum să-i serbăm cea de-a 90-a aniversare, a discutat cu drag dar, la urmă, a arătat cu mână în sus şi a spus: dacă va vrea El.
Şi voinţa Lui a fost să-l cheme cu puţin timp înainte. Noi n-am mai putut sărbători cea de a 90-a aniversare, ci l-am condus cu multă tristeţe la locul de odihnă.
Acum, când se împlineşte un an de la plecarea lui şi-l pomenim cu mult drag, gândindu-ne la îndemnul Sfântului Pavel, ne întrebăm pe care dintre virtuţi ar trebui să i-o urmăm? Cred că acea mai importantă este credinţa.

† ANDREI
Arhiepiscopul, Vadului, Feleacului şi Clujului
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

Onoruri

– Președinte de onoare al Fundației “Nicolae Steinhard” (1993);
– Membru de onoare al Senatului Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj (1993);
– Premiul special pentru volumul “Din spumele mării”, la Salonul de carte din Oradea (1995);
– Senator de onoare și membru al Marelui Senat al Universității Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1996);
– Premiul “Cartea anului”, pentru volumul “Din spumele mării”, la Salonul național de carte din Cluj-Napoca (1996);
– Marele Premiu pentru poezie al Festivalului internațional de poezie “Lucian Blaga”, Cluj-Napoca (mai 1999);
– Diploma și medalia Academiei de Artă, Cultură și Istorie din Brazilia (mai 2000);
– De la Președinția României, Medalia Comemorativă “150 de ani de la nașterea lui “Mihai Eminescu” și Ordinul Național “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (2000);
– Premiul pentru Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj (martie 2001) ș.a.

De asemenea, IPS Bartolomeu i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj (1 iunie 2001), al Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj (7 iulie 2001); “Cetățean de onoare” al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); “Cetățean de onoare” al municipiului Bistrița (martie 2001). “Cetățean de onoare” al municipiului Dej; Cetățean de Onoare al comunei Vad /2005.

Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală – București, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel al Patriarhiei Antiohiei.

Începând cu data de 22 noiembrie 2010 a fost membru de onoare al Academiei Române.Sursa wikipedia.org

UN OM LIBER, COLABORATOR AL LUI DUMNEZEU, NU AL SECURITĂŢII!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s